Ce ar mai fi de spus în plus despre Lucian Bute? Cred că nimic. Însă merită cu prisosinţă toate laudele noastre. Nu am mai trăit o seară ca cea de ieri de la meciul România - Anglia 2000. Pur şi simplu am zbierat de bucurie în aşa hal încât s-a ştiut că a învins Bute în tot cartierul unde locuiesc.
Era repriza a III - a când s-a auzit gongul de final. Repede m-am cocoţat pe colţar, am aprins o ţigare aşteptând repriza a IV - a. A început mai bine pentru Mendy, motiv care m-a făcut să-l antrenez pe Bute în gura mare. "Hai Bute, sparge-i ficatu...Nu-l lăsa bă băiatule...Aşa,aşa,dă-i, trimite-l la somn......OOOO! ĂLA-I BUTEEEE! BRAVOOO BĂĂĂ BĂIATULE!!! Cum stăteam rezemat pe geam cu ţigara, strigă un copil de jos:" A bătut Bute nenea?" "DA copile!!!".
Cred că a fost cea mai entuziastă ţigară pe care am fumat-o în viaţa mea. :)) Mă bucur nespus pentru Lucian Bute! Cu siguranţă a făcut să renască în mulţi dintre noi sentimentul de patriotism. Ne-a insuflat mândria de a fi român şi pentru asta îi mulţumesc!
Lucian Bute este exemplul unui om de succes. Din păcate succesul lui se datorează în mare măsura celor de la Interbox - Canada. România nu a putut să-l facă mare, Canada a făcut-o. România doar i-a dat viaţă, doar i-a arătat cât de grea este viaţa în această ţară.
Fiecare trage concluziile pe care le vrea. Felicitări Bute!
