vineri, 14 octombrie 2011

Grea viaţa, dar prefer să nu mă plâng

Ce vremuri posomorâte, ce vremuri grele, ce povară este viaţa asta pentru unii. Este atât de greu să vorbeşti cu un om pesimist. Este atât de greu să-l faci să zâmbească. Foarte multă lume tristă, foarte multă lume îngrijorată de ziua de mâine. 

În meseria mea, întâlnesc foarte mulţi oameni. De la simpli angajaţi...vânzătoare predominant.....până la patroni de magazine. Am sesizat faptul că majoritatea oamenilor se plâng. Angajaţii se plâng pe motiv că muncesc mult şi sunt foarte prost plătiţi şi nici măcar la timp. Patronii se plâng de faptul că nu le mai merg afacerile nici măcar la 50% faţă de acum 2-3 ani şi de faptul că le este tot mai greu să-şi plătească angajaţii şi facturile la furnizori..(la timp).


Este atât de greu să-i încurajezi. Vorbeam zilele trecute cu un patron şi-i spuneam printre altele că "eu consider că România are un viitor luminos şi că vom creşte puternic peste vre-o 5 ani". Mi-a răspuns "că sunt nebun".


Fiecare gândeşte şi trăieşte, precum vroieşte. Însă eu am ajuns la concluzia că dacă stăm şi ne plângem nu câştigăm nimic în comparaţie cu un efort mărit şi consistent în munca ce o prestăm. Eu zic că ar fi timpul să muncim mai mult fără să cerem mai mult. Vor venii şi recompensele neîntârziat.