miercuri, 22 mai 2013

Banc: Musca-n vin

Reprezentanţii mai multor naţiuni s-au întâlnit într-un restaurant. Toţi au cerut câte un pahar de vin, dar când a venit vinul, în fiecare pahar era o muscă.
Neamţul a cerut alt vin în acelaşi pahar. (Wir sparen.)
Englezul – vin nou în pahar nou.
Finlandezul a scos musca şi a băut vinul.
Rusul a băut vinul cu tot cu muscă.
Chinezul a mâncat musca, dar nu a băut vinul.
Evreul a prins musca şi i-a vândut-o chinezului.
Norvegianul a prins musca şi s-a dus la pescuit.
Irlandezul a mărunţit musca şi i-a trimis paharul englezului.
Scoţianul a prins musca de gât şi a zis: „Scuipă imediat tot ce ai băut!”
Americanul a deschis proces împotriva restaurantului, cerând daune de milioane.
Românul a băut trei sferturi de pahar şi a cerut să-i fie schimbat.
Morala: Atenţie la câte mocăciuni iţi pui în ofertă!

vineri, 17 mai 2013

Despărţirea de TDG!

 
A sosit clipa despărţirii! Tocmai am fost anunţat de Marius (şeful meu) că nu mă aflu pe lista celor care  vor continua la TDG.  Asta pentru că se restructurează echipa la nivel naţional.

Atât de rău mi-a picat această veste, încât mă simt un nimeni, mă simt la fel ca atunci când a murit bunicul meu. Am aşa o trăire şi o suferinţă interioară pe care nici eu nu mi-o pot explica. Adevărul este că, atât de tare m-am ataşat şi m-am integrat în TDG, încât respiram şi-mi curgea prin vene doar TDG. Ei, uite că acuma parcă nu mai am aer să respir.

Am întâlnit la TDG nişte oameni deosebiţi. Înainte de TDG, am mai lucrat la 4 firme de distribuţie, fapt ce m-a făcut să realizez diferenţele. Condiţiile de muncă au fost foarte bune, cele mai bune. Şef ca Marius (TDG), nu am mai avut până acuma şi nu ştiu dacă o să mai găsesc. El este omul care m-a făcut să mă maturizez în 2 ani cât alţii în 10. Am învăţat atât de multe chestii şi am aflat atât de multe secrete ale vânzării de la el, încât acuma, la orice firmă voi merge sunt convins că voi avea rezultate extraordinare. Pentru asta îţi mulţumesc Marius! Ai şi vei avea toată stima mea.

Se mai încheie o etapă din viaţa mea şi pentru că TDG merită, m-am gândit să dedic acest ultim articol lor, oamenilor TDG cu promisiunea că-mi voi aduce aminte cu plăcere de ei tot timpul şi cu promisiunea că ori de câte ori voi avea drum pe la Alba Iulia, mă voi abate 10 minute să bem o cafea!

Închei cu lacrimi fierbinţi, mulţumindu-vă tuturor celor din TDG pe care v-am cunoscut, pentru sfaturile voastre la timpul oportun, pentru momentele în care am simţit respectul vostru, pentru ajutorul vostru în momentele de nevoie, pentru simplele voastre zâmbete care au făcut mai mult decât 1000 de cuvinte, pentru tot!

A fost o experienţă de SENZAŢIE!

Cu stimă şi consideraţie, Bogdan al vostru!