Săptămâna trecută am fost la poştă să-mi plătesc o datorie. Am observat că doamna de la ghişeu părea plictisită de ceea ce făcea, cântărind plicuri, vânzând timbre..aceleaşi ocupaţii monotone în fiecare zi. În clipa aceea, mi-am zis: Voi face în aşa fel încât să-i fiu simpatic acelei doamne şi să-i smulg un zâmbet!
Evident trebuia să-i spun ceva drăguţ, nu despre mine ci despre ea. În timp ce-mi onora cerinţa, am remarcat entuziast cu voce tare: Ce păr frumos aveţi! Avea un păr lung, natural, foarte frumos. Şi-a ridicat privirea, uimită, zâmbind şi-mi spuse: OOO, nu mai este cum era odată! Am asigurat-o că încă este minunat. A fost extrem de încântată. am mai purtat o scurtă conversaţie plăcută şi ultimul lucru pe care mi l-a spus a fost: Sunteţi primul necunoscut care mi-a făcut un astfel de compliment. Mulţumesc frumos!
Pariez că în acea zi a fost fericită pe tot parcursul ei. Pariez că seara s-a dus acasă la soţul ei şi i-a spus totul. Mai pariez că s-a uitat în oglindă şi şi-a spus: Chiar că am un păr frumos! Nu vroiam să obţin nimic de la acea doamnă. Am vrut doar să răspândesc puţină fericire şi apreciere în jurul meu. Dacă sufletele noastre nu sunt mai mari decât merele pădureţe acre, ne vom alege cu eşecul pe care-l merităm din plin. Aş putea da un sfat: Poartă-te cu ceilalţi aşa cum ai vrea ca ei să se poarte cu tine!
sâmbătă, 9 iulie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu